canonic 2, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. canonique, lat. canonicus)
Etimologie: (fr. canonique, lat. canonicus)
1. conform cu canoanele bisericești; canonial.
2. recunoscut de biserică.
3. drept ~ = drept bisericesc.
4. după anumite norme, bine stabilite; normativ.
5. (mat.) formă (sau ecuație) ~ă = formă, ecuație simplă care poate fi redusă, cu ajutorul schimbării unor variabile, la un număr oarecare de forme sau ecauții.